ma'am P

De la anu', frate, o sa...

2011-12-18T13:46:00.000+02:00

De multe ori, la sfarsit de an mi-am facut liste cu lucruri pe care vreau sa le fac de la anul. E la fel de eficienta ca si "de luni, gata, tin regim!". Cred ca toti am scris pe undeva sau ne-am propus in gand: sa ne schimbam locul de munca, sa fim mai intelegatori, sa ne luam masina, casa, iubit. Sa plecam intr-o calatorie din care sa ne intoarcem mai budisti decat Buddha, sa devenim bogati, sa ne luam un caine, sa ne sunam parintii mai des, sa nu mai injuram in trafic. Si uite asa am ajuns la sfarsitul unui an din nou si din nou "trebuie" sa ne facem o lista.

Anul asta va fi diferit. De la 1 ianuarie imi expira contractul la Satana. Si primul lucru pe care il voi scrie pe wishlist este:

- sa nu mai lucrez niciodata intr-o corporatie. Ok, am cunoscut oameni frumosi, insa o parte din sufletul meu hipiot a murit in aceasta perioada. Nu stiu ce voi face in viata, insa consider de pe acum ca cea mai mare realizare a mea va fi sa nu mai lucrez niciodata intr-o corporatie. Miile de departamentele, toti sefii de departamente, toate procedurile, normele, toti oamenii care gandesc conform procedurilor, tot sistemul asta e bolnav. Iti mananca sufletul, fericirea, si ajungi sa mergi pe strada zombie cu privirea stearsa.

- al doilea lucru ar fi: sa fac naibii odata cursul de pedagogie. Imi doresc sa lucrez cu copiii. Fericirea lor, simplitatea si sinceritatea copiilor ar trebui sa fie un model de viata pentru fiecare. Din -cea mai mare- nefericire ne maturizam; devenim reci, nu mai radem prea mult pentru ca avem target-uri de facut, nu ne mai jucam pentru ca nu se "cade" la varsta noastra. Sa devii adult este cea mai proasta afacere. Pana o sa am si eu un monstru mic, as vrea sa ma inconjor de mai multi si sa ma invete cum sa fiu din nou simpla, sincera si fericita.

- al treilea lucru: sa renunt de tot la carne. De 3 ani nu mai mananc porc, vita etc. Doar pui/curcan/peste. As vrea sa renunt la primele doua si sa mananc doar peste. Cred ca e simplu.

- al patrulea: sa scriu mai mult. Sa scriu in agende, in carnetele, pe telefon, pe blog. Sa scriu oriunde, sa scriu in fiecare zi cate putin. Asa...de antrenament; pentru ca ma ajuta, m-a ajutat si mai mult ca sigur ma va ajuta si in continuare sa imi pun in ordine gandurile.

- al cincilea lucru: mi-am facut la inceputul anului asta (tot un punct de pe lista de anul trecut :) ) un carnetel cu multumiri. Ideea era in felul urmator: in fiecare zi sa multumesc pentru un lucru care mi s-a intamplat, un sentiment pe care l-am trait in ziua respectiva...De exemplu: cand a murit cainele meu, in ziua aia am scris "Multumesc lui Graf ca a existat". M-a ajutat un pic. Insa acum, dupa un an, in carnetel, am doar vreo 20 de multumiri... Prin urmare, as vrea ca de la anul chiar sa fac chestia asta. Am citit acum vreo luna o intrebare foate interesanta (apropo de multumiri), ceva de genul: "Daca te-ai trezi intr-o dimineata cu lucrurile pentru care ai multumit ca le ai cu o seara inainte?". M-as fi trezit singura si dezbracata :).

Nebunia de final. As vrea sa: plec cu domnul Peesee -asa cum ne-am propus- in Asia (sa ne intoarcem mai budisti..ce ziceam la inceput :) ). Sa rad de cel putin 5 ori pe zi. Sa ascult o melodie frumoasa in fiecare zi. Sa citesc cel putin 30 de pagini in fiecare zi. Sa fiu mai draguta cu oamenii. Sa ajut mai mult oamenii si animalele. Sa fiu mai optimista. Sa-l iubesc si mai mult pe domnul Peesee. Sa invat sa gatesc (haha). Sa (re)invat franceza (a naibii!). Sa vad Parisul -daca tot stiu un pic de franceza de la ultima dorinta, de ce nu?... :) Sa fac mai multe poze. Sa o sun pe mamaie mai des. Sa ma vad cu frati-miu mai des.

Nu. Nu am murit :)

2011-12-11T13:39:00.001+02:00

Nici nu mai stiu de cand nu am mai intrat pe blogul acesta, nu ca mi-am facut altul, nu ca nu am avut curaj, sau ca m-am schimbat. Poate de rusinea lui..ca l-am abandonat :)
S-au intamplat atat de multe si am facut atat de multe lucruri de cand nu am mai scris aici, incat ultimele postari abia ca le mai recunosc. Nu ca as nega partile din mine. Partile alea intunecate. Nu. Doar ca peste amintirile groaznice, triste si negre, am adaugat zambete, o noua si frumoasa iubire -care dureaza deja de aproape un an-, fericire, parintii mereu aproape, o pisica, o casa noua, parintii lui minunati, si toate intamplarile bune care mi s-au intamplat in ultima vreme.
Am incercat de multe ori sa sterg amintirile nasoale. Nu e o idee buna. Nu trebuie sa le ingropi, pentru ca atunci cand iti este lumea mai draga, te vor lovi cum stiu ele mai bine. "Tristetea" se poate declansa dintr-un cuvant spus de cineva, dintr-un gest pe care il retraiesti, sau chiar dintr-un vis. Nu trebuie sa ne ascundem trairile rusinoase. ( Nu zic sa le publicam neaparat in ziar, pe facebook sau pe blog -cum am facut eu, ci sa traim pur si simplu cu ele). Sa le acceptam ca si fapte, ca si prezent, sa luam ce e mai bun din ele, si sa le transformam in trecut. Intr-un trecut de care poate nu suntem prea mandri, insa pe care l-am acceptat ca facut/trait. L-am acceptat ca experienta, si din care -desi suna atat de "bunicesc", am invatat ceva din el.

Si atunci cand facem asta, lucruri minunate ni se intampla. Cum ar fi sa cunosti un om frumos si iubitor la un supermarket la mare. Sau sa te muti cu omul minunat si sa fii fericit.

Sa zambim

* foto

Cu iubirea la gunoi

2010-10-02T23:58:00.006+03:00

Ce se intampla cand nu mai iubesti nu om? Atat? Nu mai iubesti si punct? Iti devine indiferent? Ramane doar o amintire? Si ce inseamna amintire, ce ar trebui sa faci cu ea?

La ce ghena se arunca iubirea? In ce cos de reciclare? E biodegradabila? Sau o pui intr-un borcan si cand reintalnesti omul pe care l-ai iubit iti aduci aminte ca ai pus la un moment ceva in camara?

Si gusti, la inceput are gust amar, parca statut, dar devine un gust placut, cunoscut, indragit.

Si te trezesti mancand ca porcul. Noroc ca au inventat bulimia.

si muzica

Despre îngeri, bătăi şi altele

2010-05-29T22:58:00.007+03:00

"The ultimate tragedy is not the oppression & cruelty by the bad people, but the silence over it by the good ones" Martin Luther King, Jr

Oamenii vin şi pleacă…unii pleacă temporar, alţii vin pentru o viaţă, iar pe alţii îi alungi tu. Dar fiecare persoană aduce (sau ia) ceva…un sentiment, un zâmbet, un cuvânt.

Cu alţi oameni te reîntâlneşti după mult timp, oameni care în trecut nu păreau a avea o importanţă în viaţa ta. Dar te întâlneşti cu ei într-o zi din senin şi-ţi spun câteva vorbe care îţi ajung direct în suflet, fără nicio oprire. Îngeri, eu îi numesc îngeri. Fără aripi, fără lumini, licurici sau mai ştiu-eu-ce SF-uri. Oameni…poate chiar trimişi de Dumnezeu să te trezească, să te lumineze sau să-ţi mai deschidă o uşă (sau o fereastră pentru puţin aer proaspăt). Nu trebuie să-i cauţi pentru că îţi apar în cale, unii sunt vânzători, alţii îşi plimbă câinele şi-i întâlneşti prin parc, sau pe unii îi găseşti în metrou pe scaunul din faţa ta, cu un buchet mare de flori şi un zâmbet sincer.

Trebuie să adunăm toate cuvintele frumoase şi să le agăţăm în suflet ca pe nişte iconiţe la care să ne întoarcem când avem nevoie de îndrumare, când întunericul ne acaparează. Să nu uităm să aprindem felinarul din suflet.

Dar ce ne facem cu oamenii care intră frumos dar ies cu bocancii din viaţa noastră?

Cu toţii ne dorim să fim iubiţi, să iubim, să arătăm celorlalţi ce grozavi suntem. Ne dorim fluturaşi, aripioare şi toate astea pe acordurile muzicii lui Mozart (sau Bach in cazul meu).

Şi brusc întâlneşti omul pe care l-ai căutat , ţi l-ai imaginat de o mie de ori, ai scris despre el, l-ai desenat (strâmb pentru că habar nu ai să desenezi), l-ai auzit în toate melodille pe care le ascultai noaptea şi te gândeai “eu de ce sunt singur când am atâtea de oferit?”

Şi începi să-l cunoşti. Îţi place din ce în ce mai tare, vrei mai mult timp cu el, şi vezi curcubee, numere, auzi tot felul de sunete care îţi şoptesc “el e”. Dar ţi-e teamă să nu greşeşti, să nu suferi…Ah, dar când iţi zâmbeşte, ştii că zâmbetul ăla vrei să-l vezi toată viaţa, şi dintr-un gest egoist ai vrea să-l ai doar pentru tine, iţi doreşti să te izolezi cu el…doar tu cu el şi zâmbetul lui. Nu-ţi mai trebuie nimic, prinzi curaj, incepi să fii tu (!) asta pentru că te ţine el de mână în caz că te împiedici. Eşti în sfârşit în siguranţă.

Şi faceţi dragoste. E sfârşitul Pământului? Sau începutul? Simţi că mori, renaşti şi asta la diferenţă de secunde, e halucinant. Sunteţi primii şi ultimii oameni de pe pământ. Adam şi Eva, voi sunteţi. Nimic nu mai există, sau există dar nici nu te mai interesează, îl ai pe el. Nu există Rău, este doar un cuvânt şi atât; există doar Bine. Şi Binele ăsta are şi un nume…chiar şi un prenume.

Încep planuri, gânduri, aproape vă mutaţi împreună. De ce să nu stai lângă el tot timpul? Ce e timpul când nu ţi-l petreci cu el? Pur şi simplu nu mai ai aer fără prezenţa lui.

Vă ţineţi de mână din ce în ce mai strâns, acum eşti sigură: “el e”. Pe el l-ai aşteptat…iar când te sărută, totul se transformă în magie, în “praf stelar”.

Prima ceartă! Încep ploi, furtuni, se rup copacii, cad case; eşti cel mai trist om. Mai mare tragedie ca a ta nu există, nimeni nu te înţelege… dar iţi sună telefonul, cea mai caldă voce din lume te sună să-ţi spună “îmi pare rau”…şi îţi pare şi ţie… “Of, doamne, doar tu mă înţelegi, iubitul meu”. E clar! Sunteţi făcuţi unul pentru altul.

Şi vă împăcaţi şi faceţi dragoste, şi îţi vin în minte versuri, imagini, cele mai frumoase lucruri, ai ajuns la nivelul maxim al creaţiei, eşti mai bun…şi nu îi mai întelegi pe cei care susţin că abstinenţa stimulează simţul creator, sunt doar nişte nefericiţi care nu au cunoscut Iubirea.

Eu chiar merit fericirea asta? Chiar îl merit pe omul ăsta? Dar în timp ce te gândeşti la asta, el cu mâinile lui perfecte (degete lungi, subţiri dar parcă nefinisate, sunt perfecte în imperfecţiunea lor) şi pe care vrei să le săruţi pentru tot restul vieţii tale, iţi cântă la chitară…” who in your merry merry month of may, who by very slow decay”.

Primul “vreau să ne despărţim!” + prima ieşire din Bucureşti împreună + prima înjurătură. “Groaznic. Groaznic. Nu-l cunosc pe omul ăsta. Cât am stat la munte am fost separaţi. Nu ne-am înţeles deloc, poate doar dacă suntem noi doi ne înţelegem, dar dacă vine o terţă persoană, gata, nu ne mai putem raporta unul la altul.” E clar. Nu ţine la tine, altfel ar fi venit să stea cu tine, să te sărute…aşa cum face când sunteţi doar voi doi…dar spune-mi ceva, tu de ce nu te-ai dus la el? “Păi, nu ştiu, dar vreau să despărţim. E un om rău, toată lumea a zis-o.”

Dar a doua zi e la tine în faţa blocului, încercaţi să discutaţi, ţipaţi pentru că nu vă mai auziţi, suferiţi amândoi pentru că deşi nu vrei să te desparţi de el cu adevărat, ai zis-o, iar el a auzit foarte bine. “Futu-ţi morţii mă-tii!” Ploaia de la prima ceartă se transformă într-un uragan, te ia pe sus si te aruncă departe…mult prea departe. E nedrept. Te gândeşti la unchiul tău care a murit. Ce drepturi nescrise are el de a te răni aşa tare? tot stai şi te gândeşti. “La revedere, băiatule, aici nu e de mine!”.

Împăcarea vine aproape de la sine…”aproape”, pentru că şi tu si el sunteţi parcă mai strâmbi un pic, deşi, paradoxal, simţi că îl iubeşti şi mai tare.

Dormit la cuşetă, atingeri, zâmbete, râsete, lacrimi, fericire, de o mie de ori fericire, degete, ochi, sâni, buze, coapse. Mii de momente, imortalizate pentru totdeauna.

Marea întâlnire. “Mâine plecăm la ai mei.” Emoţii? Habar nu aveai ce însemna cuvântul ăsta înainte, astea da emoţii, le simţi în tot corpul, de la degetul mic până la ultimul fir de păr. Vei cunoaşte părinţii omului perfect. E totul ireal. Mama lui…îţi vine să-i mulţumeşti, să-i săruţi mâinile că a adus pe lume Binele.

Şi parcă şi certurile devin mai pasionale, totul e la extrem. Cu fiecare ceartă, cu fiecare împăcare vă cunoaşteţi mai bine, mai adânc.

“Sunt a ta!” şi “cred că te iubesc” îţi tot vine să-i spui, dar ţi-e teamă. Dacă ne minţim? Dacă exagerăm nişte sentimente? Mai bine “ssst”…oricum ştie, el ştie tot. Te cunoaşte mai bine ca oricine, simte mai bine ca oricine. El simte cu adevărat o ţinere de mână, un sărut, o mângâiere pe spate. El dă sens cuvintelor, actelor, vieţii.

Primul “eşti un nimic”+ prima palmă+ alte înjurături. De la ce v-aţi certat? “De la nimic încât să merit o palmă. Adio.”; ar fi trebuit să fie răspunsul. Însă, off, e totul atât de relativ, nu? Binele, răul, prietenii…ce înseamnă până la urma Răul? Cine stabileşte toate noţiunile astea? “şi până la urmă şi eu m-am purtat urât cu el.”…Însă, în adâncul sufletului tău, ştii foarte bine care e răspunsul de fapt.

A trecut timpul. Aţi acceptat mult prea uşor răutăţile, jignirile, despărţirile, împăcările şi Palma…dar sunteţi făcuţi unul pentru altul.

Penultimul + ultimul capitol din poveste, şi anume: Prima bătaie + despărţire sângeroasă + împăcare superbă + aproape un copil + multe planuri frumoase + x +y + A doua bătaie + finalul.

E foarte uşor să devii neom, e atât de uşor încât majoritatea devine zilnic pe întuneric sau lumină, pe stradă sau “acasă. E la fel de uşor să răspunzi la “eşti un dobitoc” cu “tu eşti unul mai mare”. Într-adevar, e tentant să răspunzi cu aceeaşi monedă. E tentant, e la îndemână, e simplu. Se pare că a devenit destul de greu să fii raţional.

Odată depăşite anumite bariere, odată aruncat pe geam un anumit cod de reguli, odată vărsat sânge ( indiferent în numele cui), nu mai poţi reveni la aşa numita normalitate. Oricât ai încerca sau ar încerca el, odată atins ce ar trebui să fie de neatins totul devine alterat, mucegăit. Orice sentiment frumos, pur, ireal, nepământesc, edenic se transformă într-unul grotesc, monstruos, bolnav. Şi oricât de tare te-ai zvârcoli de durere şi ai plânge, orice regret (al lui) e tardiv, timpul este ireversibil. Răul a fost făcut.

Şi oricât ai spune că-l iubeşti şi încerci să-l justifici sau să-i găseşti scuze, un lucru e clar: a dat în tine…şi a tot dat. Ţi-a fost frică de omul cu care făceai dragoste.

Şi chiar dacă simţi că se termină pământul, că pur şi simplu ţi-a furat sufletul, corpul, mintea, nu uita că a dat în tine. Nu uita că nu avea privire în momentele alea, ochii lui erau maţi, şterşi, erau răi. Nu uita cuvintele pe care le spunea în timp ce dădea în tine, nu uita cum te trăgea de pe jos şi ţipa să te ridici, dar ţie ţi-era frică şi te puneai în faţa lui, la picioarele lui şi-l implorai să se oprească. Nu uita că te filma doar ca să vezi tu “ce penibilă eşti şi în ce hal ai ajuns”. Nu uita cum te trăgea de mână şi te arunca pe jos, nu uita cum te lovea. Şi nu uita cum ţipai.

Dar adu-ţi aminte de ceva..ce acum pare ascuns în “gaura neagră” ce odată era numit suflet, adu-ţi aminte de iconiţele agăţate acolo. Aprinde felinarul sufletului din nou… uşor, uşor. Iniţial cu un zâmbet, pe urmă iţi îndrepţi spatele şi te duci să te uiţi în oglindă.

Nu eşti nimic…eşti om. Cu defecte, dar mai ales calităţi. Nu trebuie să te laşi călcată în picioare de nimeni, şi dacă cineva încearcă ăsta, e clar –mai mult decât clar că nu te iubeşte –aşa cum strigă disperat.

Iubire asezonată cu pumni nu există…iar ăla care va încerca să te convingă sau cel care va găsi justificări (de orice fel) e un om cu probleme mai mari ca ale tale. Primul instinct –al tuturor- când ţi se întâmplă asta e să te culpabilizezi. Nu. E greşit, e prima mişcare greşită care te va azvârli într-un cerc vicios.

Tot ce trebuie să faci e să te ridici, să te scuturi, speli sângele şi mergi mai departe. Corect, e uşor de spus, mai uşor de scris, mult mai greu de făcut. Însă oricât de tare te-ar durea, oricât de mult ai iubi, trebuie să ţii minte că omul care iţi spunea că eşti frumoasă, te-a transformat în minutele, orele în care te-a lovit, într-un nimic. Iar frica aia cumplită –sentiment pe care nu ai fi putut să-l întelegi dacă îţi povestea cineva-, disperarea pe care ai simţit-o atunci când erai pe jos şi-l implorai să se oprească, să închizi sentimentele astea într-un sertar şi să le arunci într-un colţişor (cât un vârf de ac) al sufletului tău.

Din păcate nu treci peste niciodată, nu te ajută nici somnul pentru că în somn vei retrăi momentele alea de groază…însă, ca orice sentiment, stare, cu timpul se diminuează şi treptat-treptat se transformă într-o experienţă.

În primele zile vei plânge, îţi vei plânge viaţa, nenorocirea asta de întâmplare se va repeta în minte de o mie de ori, şi vei începe chiar să-ţi reaminteşti momentele frumoase, vei plânge mai tare. “Cum iubitul meu să facă asta?” A făcut-o…şi a făcut-o rău…de mai multe ori, şi o va tot face.

Deşi am auzit toată viaţa “după prima palmă părăseşte-l” nu am ştiut cu adevărat de ce…ce-i drept, nici nu prea m-am gândit la scenariul ăsta.

Ai primit-o? Mulţumesc, la revedere. Știu, iar e ușor de spus și greu de făcut. Te gândești că el nu e “așa”, că e un om bun, pentru că nu poți crede că tu ai făcut dragoste și ai iubit un om bolnav, și că pur și simplu a fost un gest necontrolat. Ce, și tu vorbești cu “căcat”, și tu țipi la oameni când ești nervoasă.

Însă…tu te poți opri din țipat? Poți să nu mai rostești cuvântul “căcat” atunci când te enervezi? Este fix același lucru. De ce să nu spui “căcat” atunci când simți că nu te înțelege celălalt? De ce să nu mai tragi o palmă dacă pur și simplu nu înțelege de vorbă bună?

Sunt semne. Și de data asta sunt “facts” cât se poate de reale. Orice comportament agresiv are o anumită traiectorie, fi atentă la primul țipăt, la prima jignire, la primul deget arătător îndreptat agresiv spre tine, și deși vei avea tendința să închizi ochii, deschide-i bine la prima palmă.

Și te rog, nu uita, că orice om avea un suflet bun la naștere; unii sunt mai ghinioniști din păcate și din cauza unor întâmplări nefericite (mai ales în copilărie și adolescență) devin niște ciudați. Nu-i lăsa să te transforme și pe tine într-unul. Nu-i lăsa să-ți strice și ție sufletul. Și poate unii vor încerca, alții vor reuși, dar va trebui să ți-l vindeci. Cum? Gândește-te la tine, la ce meriți, ascultă Bach, râzi, întâlnește-te cu familia, cu prietenele, adoptă un cățel, o pisică, citește cărți scrise de îngeri ( Ianolide, Calciu) și crede. Crede în tine, în Dumnezeu, în ce vrei tu, dar asigură-te de fondul bun.

Și nu uita de iconițele din sufletul tău.

Haos. Vechi

2010-01-20T05:16:00.005+02:00

Stau pe intuneric...doar o lumanare aprinsa...Acum, in camera asta mica, singura dovada a existentei mele este umbra care se lungeste pe peretele din stanga si muschiul din mana dreapta care se zbate necontrolat...In schimb, toate ledurile de la alarmele masinilor, acele luminite albastre, se aprind si se sting simultan. Ai putea spune ca totul este planificat, controlat, cand de fapt peste tot troneaza haosul...dar poate ca asta inseamna "haos"... Imaginea unei lumi perfecte, cand de fapt jegul, prostia, toate se ascund sub o privire mai atenta.

Nu stiu cu ce drept scriu eu despre haos..nu stiu de ce, cu toate ca imi simt mainile, picioarele, gandurile nu simt viata..e muzica si totusi o liniste imi ingroapa sufletul..suflet, pe care il simt stricat, mucegait, putrezit...care a inceput chiar sa emane un miros de haine statute sau de balta imputita. Gandurile se tot lovesc violent unul de celalalt, sentimentele se bat intre ele..un razboi de 20 ani unde nimeni nu castiga...doar eu, doar eu pierd.

Mi-ar placea sa ma transform in vant, sa intru pe gaura cheii, sa te caut in intuneric si sa te gasesc dormind asa frumoasa cum esti...sa-ti ating buzele cu o adiere. Nu, maini nu am. Sunt vant.

Si tot..si..si tot se spala in mod obsesiv pe dinti si pe limba, pana cand gura i se umple de sange, vrea sa curete toate vorbele urate care i-au ramas pe dinti ca petele de cafea..si tot se arunca in apa si nu reuseste sa spele mainile murdare, atingerile alea mincinoase la care raspundea si ea.

Pe ea o vad din ce in ce mai departe, incerc sa o prind, imi intind mainile dupa ea, dar nu reusesc sa o ating. Lumina..lumina care m-a invaluit atatia ani, a ramas doar o amintire. Degetele mele subtiri, palmele s-au transformat in niste labe paroase, grele, care ma trag din ce in ce mai jos. Unghiile scurte- acum sunt gheare..incerc sa ma agat de cineva dar nu pot pentru ca il zgarii, ii smulg carnea. Stau in intuneric...sunt un monstru care sta ascuns, care, usor adus de spate s-a retras in vagauna lui.

Ultimul patriot

2009-12-07T03:03:00.008+02:00

foto: B.I.S

"- Toţi ( politicienii -nr) sunt la fel de grăbiţi să ne ducă în iad şi nu se ceartă decît asupra mijloacelor de transport.

- Unii ne-ar putea duce mai încet decît ceilalţi, sugeră Philip"

Aldous Huxley- Punct. Contrapunct

Sunt trista.

As fi fost trista si daca iesea celalalt. Sunt trista pentru ca nu se schimba nimic, pentru ca exista aceeasi mentalitate de atatia ani, si anume "sa-mi fie doar mie bine". Sunt trista pentru cei 1142 de martiri de acum 20 de ani, care au murit pentru un ideal, pentru schimbare, pentru "sa ne fie tuturor mai bine". Ei au murit, iar noi prostii ramasi tot acolo suntem, doar ca acum -mai marii- au pus si funda rosie rahatului. Si ne uitam la Funda* ca la Dumnezeu.

Pentru ca pleaca toti tinerii din tara noastra, pentru ca nu mai exista niciun patriot aici, poate doar cate un batran "nebun" sau un "huligan nationalist". Pentru ca nu se invata istorie. Sau pentru ca se uita.

Sunt suparata pentru ca desi nu-mi convine situatia nu schimb nimic (nici nu incerc) pentru ca am ajuns sa gandesc cum mi-au inoculat "Ei": De ce sa incerc eu sa lupt? Cu ce pot eu, neica nimeni, sa ajut tara?

Si uite asa, stau si scriu pe blog la 3 dimineata.

*Funda- OTV, stirile de la ora 5 (care au devenit si de la ora 7,8,9,10...), Cancan etc...

Despre tatuaj

2009-11-26T19:01:00.009+02:00

Inspirata de siteul despre tatuaje si de noul tatuaj al lui Rox m-am gandit sa va impartasesc si eu experienta mea legata de tatuaje.

Daca ar fi sa fac un top al celor mai faine senzatii pe care le-am trait pana acum, cred ca baterea tatuajului este pe locul 2. ( locul 1 fiind bineinteles ocupat de "indragostire").

Nu numai ca vezi cum se creeaza dintr-un aparat ciudatel o opera de arta, dar ia nastere pe tine,

devii ca o panza a unui pictor si in plus ce e si mai misto o si simti; si aici nu ma refer numai la durere, ci la senzatia de comuniune intre Tine la nivel spiritual si corpul Tau.

Poate credeti ca exagerez, dar eu de cand mi-am facut tatuajul ma simt completa, ma simt eu. In sfarsit sunt eu. Nu inteleg de ce mi-a luat atat de mult sa decid daca vreau cu adevarat sa-l fac. Poate ca de abia anul acesta era momentul.

Pisica asta are cateva semnificatii. Desi mi-e intr-un fel greu sa vorbesc despre o sa va spun cateva lucruri, este pentru unchiul meu care a murit, daca sunteti atenti o sa vedeti ca se formeaza un "V" din coada ei, initiala numelui sau. Si inca ceva pisica unchiului meu a murit fix la 40 de zile dupa moartea lui. (stiti ca se spune ca sufletul omului mai "sta" pe pamant inca 40 zile, dupa care se ridica la cer). Desi, sincer, cred ca daca ar sti V. m-ar bate clar :))

(Nu vreau sa vorbesc despre cum te vede lumea cand ai un tatuaj pentru ca nu ma intereseaza)

Pana si locul are o semnificatie, am ales sa o fac pe mana stanga pentru ca scriu cu mana stanga.

Tot insist cu semnificatiile pentru ca atunci cand te hotarasti sa iti faci un tatuaj ar trebui sa fie o parte din tine, sa fii Tu (tu= experiente, credinta etc) reprezentat printr-un desen pentru ca asa nu ai cum sa-l regreti peste nu-stiu-cati ani. Nu ai cum sa te regreti pe tine, nu?

(Din nou)

2009-11-19T16:55:00.002+02:00

E greu sa o iei de la capat. Sa investesti (din nou) sentimente intr-un om. Sa stii ca exista o posibilitate foarte mare sa "te imparti" (din nou) fara niciun "beneficiu".

E greu sa stai dezbracat in fata atator oameni, la un moment dat risti sa devii penibil.

Dar ce faci cand simti (din nou) ca poate reusesti sa creezi ceva? Ca poate de data asta va fi bine.

Ce faci cand renasc fluturii?

Am o pisica de dat. O vrea cineva?

2009-09-17T22:49:00.006+03:00

Ideea e ca am gasit pisica asta azi pe strada si nu am ce sa fac cu ea, nu pot sa o tin pentru ca am un rottweiler.

Are cred ca o luna si e fetita. Later edit: am gasit stapan :)

3 sau 4 chiar

2009-09-09T12:25:00.001+03:00

Singurul lucru la care se gandea Lita era cum sa-i ridice fusta lui Lo mai repede si sa-i rupa bluza de pe ea. Bluza pe care o purta atat de mandra la petrecerea aia de cacat. Si-ar fi dorit sa faca asta chiar acolo, de fata cu toti snobii facultatii. Statea intr-un colt si o urmarea; in mana dreapta tinea un pahar cu vodca, iar cu stanga tragea mecanic dintr-o tigara. Lo isi facea show-ul, incepuse sa danseze cu W. Asta doar ca sa demonstreze tuturor ca inca poate sa-l aiba pe W oricand vrea ea. Nu puteai sa nu te uiti la tatele ei. Nu purta sutien, nu purta sutien niciodata. Isi imagina doar cum o ia pe Lo de acolo, cum o urca in masina si se opresc abia in B. Locul lor, loc de care nu stia nimeni, doar ele.

Dar nu se intampla asta, nu se intampla nimic, Lo habar nu are ca de fapt "povestea nu s-a terminat". Dansul cu W continua. Lita isi mai pune un pahar cu vodca. J, ai chef sa tragem o linie?

photo: unknown

Scrisoare catre nicaieri.

2009-08-31T22:36:00.002+03:00

Ma uit la pozele cu tine, care par si ele din ce in ce mai incetosate. Imi pare atat de rau ca nu te-am strans mai des in brate, ca nu ti-am spus niciodata ca te iubesc, ca am pierdut atata timp. Si greseala asta inca o repet, cu ceilalti. Mi-e dor de vocea ta, o aud in cap dar nu stiu daca e chiar aia. Mi-e dor de rasul tau, si la dracu' ca nu vreau sa mai plang. Au trecut atatia ani deja. Timpul le vindeca pe toate. Nu, sufletul nu ti-l vindeca. sufletul se stafideste. si intr-un final moare deshidratat. In luna aia nu te-am vizitat, ai stat acolo singur in durere. oare ma vezi? oare simti? inca simti? Mi-ai spus odata ca nu regreti nimic si ca nu esti suparat pe mine, dar stii si tu cat am gresit fata de tine... acum stii. Azi am fost dupa mult timp Acolo. Te-am simtit mai aproape, desi am plans ca proasta incontinuu. M-am gandit la tine, ma gandesc la tine. Sper ca esti bine, sper ca ai ajuns acolo unde trebuia.

Concert Madonna

2009-08-27T15:09:00.003+03:00

De ce nu imi place de ea? E foarte simplu. La concertele ei se impart pastile Furazolidon, si nu prezervative. de aici

Draga Kaam

2009-08-20T02:51:00.003+03:00

Tare mi-e teama ca totul s-a transformat doar in "biciul ala nenorocit, cateva palme, buze muscate si acadele". Te iubesc, dar te iubesc intr-un mod vulgar, murdar. Te iubesc atunci cand te trag de par si te pun cu fata in noroi.Te iubesc cand mergem la Anadlab si stam dezbracate pe capota masinii. Draga mea, crede-ma, te iubesc si cand ti-o trage prostul de Narendra, chiar daca nu stau cu tine atunci. Cand te-am dus prima oara "la casa" am stiut ca asta se va intampla, ca vei fi a mea. Ca mi te vei dedica, am stiut. Ce vreau sa-ti spun de fapt, e ca am cunoscut-o pe Sarayu. Curva de care imi povesteai tu asta vara. Imi spune ca ii iubeste pe toti cu care si-o trage, are doar cativa clienti inca de cand avea 12 ani. Pana si Narendra se duce la ea. Stiu ce intrebare iti pui, pot sa iti spun doar ca acum imi fac bagajul pentru ca plec pentru cateva zile cu ea "la casa". O sa te caut cand ma intorc, sa nu te duci la N. O sa stiu daca ai fost. M. Le Trio Joubran - Majaz Asculta mai multe audio Muzica

Sunt trista, domne'!

2009-07-12T14:13:00.006+03:00

Nu pot sa cred ca nu am stiut ca Akufen vine in Romania. Primele mele calatorii au fost pe Akufen. Din blog in blog am ajuns pe chestionabil.ro si acolo am aflat. Bai, cum am putut sa pierd asa ceva? Dintre voi, astia 3 care imi cititi blogul, a fost careva?

Eu.

2009-07-09T20:20:00.005+03:00

Ca sa intelegi. Eu nu am nevoie de nimeni pentru a ma defini. Sunt atat de bine definita cum nici nu iti poti tu imagina. Nu trebuie sa ma salveze nimeni, iar daca am nevoie sa fiu salvata din cand in cand, ma salvez singura. Pentru ca pot. Pentru ca am invatat asta cand credeam ca e nevoie de El, care sa ma ridice din cacat. Nu ai nevoie de nimeni, daca realizezi asta la timp, esti castigat. Nu am nevoie sa mi se spuna ca sunt deosebita, speciala, pentru ca stiu ca sunt. Iar cand simt nevoia sa imi amintesc, ma uit in oglinda. Suna a narcisism, a ce vrei tu. Nu e. Sunt doar realista. Nu am nevoie de drama, am avut parte 4 ani, nu ma mai intereseaza subiectul asta. Acum am bocanci in picioare; si cum spunea dl. U, calc pe orice, nu ma uit in jos, in stanga sau in dreapta, ci doar inainte. Nici nu mai sunt asa usor de impresionat. Iar tacerea asta ma lasa atat de rece cum nici nu iti inchipui. Tot ce se intampla acum e sa pierdem timpul. Timp, care stie toata lumea, nu-l recuperezi nicicum. Dar dupa cum ai spus si tu "totul sau nimic"... se pare ca ai ales nimic. Dar e ok, e alegerea ta. O respect. Merg mai departe.. cu bocancii in picioare.

Para-noir

2009-07-08T18:42:00.004+03:00

El a fost prima mare iubire, i-am urmarit toate interviurile, albumele, si visam sa vina in Romania, ceea ce mi se parea imposibil. Cred ca lui ii voi ramane "dedicata" toata viata. Fiecare melodie a lui am devorat-o -asa cum spune si el. Cand am auzit ca vine in Romania eram atat de fericita de parca venea doar ptr mine la un private party, sa imi cante doar mie. Dar ce mai vorbesc eu aiurea acum, ca asa am si simtit la concert. Ca eram doar io cu el acolo si cu Fish. Au inceput sa imi curga lacrimi, plangeam, ma, (exact ca fanele alea isterice, bine ca nu tipam sau ca nu am lesinat :) ). Plangeam pentru ca nu imi venea sa cred ca e in fata mea, la 10 metri, si canta muzica pe care am ascultat-o neincetat la un moment dat. Despre Marilyn Manson este vorba. Si acum te astept iar, draga Brian, sa imi canti din nou Beautiful People si acest nou album absolut de dureros. O sa vii da?

Free from your spell

2009-06-23T02:04:00.005+03:00

Mi-aduc aminte ultima oara cand am incercat sa ne-o tragem. Ne certasem pentru ca imi permisesem sa ma vad cu altul in aceeasi zi. Atunci a fost prima oara cand palma aia chiar a durut, stii tu ce zic mai bine. Chiar vroiam sa facem sex, ca "pe vremuri", numai ca in ziua aia te-am vazut speriat/stresat ca poate te prinde ea. Nu te mai vazusem in ipostaza asta, bine nici nu aveam cand, pentru ca pana atunci fusesei "al meu". Al meu- pe o perioada determinata; (ar trebui sa se stabileasca lucrul asta inca de la inceput, cum am incercat cu altii "vei fi al meu pentru o luna"). Nu credeam ca Tu poti sa ai sentimentul asta de frica sa nu te prinda aia mica; chiar iti parea rau ca o minti. Ai parut pamantean. Tu, zeul meu, ai aceleasi sentimente ca ale oamenilor de rand? Stiam de pe atunci ca esti nefericit, si ca ea e doar un substitut, doar ca am bun simt, stii? Ti-a luat un an sa-ti dai seama ca nu e "Ea", nu-i nimic, poate nu e chiar timp pierdut, ai impartasit niste momente cu ea, frumusele, sunt sigura. Am incercat toate metodele noastre de "turn on" dar am esuat amandoi. Am plecat aproape plangand, nu stiu de ce. Ca era prima oara in atatia ani cand nu am reusit sa ne-o tragem? Sau ca eram constienta ca e ultima oara?
Tracy Chapman - In the dark
Asculta mai multe audio Muzica

Sa ne detasam? Fuck you!

2009-06-15T20:39:00.003+03:00

Attaching file... Soul sent to R. ... Ce dracu' sa controlez, ca nu pot sa controlez nimic. Nu pot sa controlez lacrimile astea nenorocite, nici pe Alma care imi spune sa ma urc in tren. Cum sa ma detasez? Ce inseamna asta? Ce sa fac cu timpul acum? Timpul in care ma gandeam la tine, cu ce sa il umplu? Spune-mi daddy cum sa procedez ca nu stiu.

Retro.

2009-06-06T03:26:00.004+03:00

- Mai stii cand stateam in iarba si ti-am propus sa ne casatorim? normal ca mai stii. nu de alta, dar cand te cere primul barbat de sotie nu uiti asa repede. eu stii ce tin minte? rasul tau ironic. dar mai stii cand ma imparteai cu tot felul de insignifianti doar ca sa imi demonstrezi ca esti..cum spuneai?a, da, "independenta". dar ce nu inteleg eu acum, e de ce stai cu capul in pamant. nu ai curaj sa ma privesti in ochi? ti-e rusine? vorbeam acum cativa ani de sinceritate, mai tii minte asta? stii, este foarte usor sa treci de la absolut la nimic, tu cunosti cel mai bine lucrul asta. Una din vorbele tale dintotdeauna era "te-ai transformat in infinit, nimicul meu" Nu ai inteles pana acum ca ai facut o alegere atunci in masina? Pe care trebuie sa o respecti.

- Dar...

- Shhh, inca nu ai voie sa vorbesti. Ci doar sa asculti. Tocmai te-ai transformat in nimic. Pan's labyrinth- el refugio Asculta mai multe audio Muzica »

Alma

2009-06-03T01:26:00.000+03:00

In noaptea asta a mai murit o parte din el. O data la cateva luni, bucatele din el mor, dar nu-i nimic, se reinventeaza, ca pasarea phoenix. Trebuie doar sa gaseasca un loc, locul, si totul incepe de la 0, atat de simplu functioneaza. Da, e matematica, e matematica pana si in el. In schimb, raman in urma aschii, iar aschiile astea inteapa al dracu' de tare.

Portret de Bob

2009-06-01T22:20:00.001+03:00

"Povestea femeii copil...care prea curind a fugit din soarele primei lumi, visandu-se vedeta unei alte lumi, sub sori artificiali dar pe rosii covoare; Femeia copil care in doi ani a aruncat sentimente strinse de o viata, dar care inca plinge dupa un nume vechi, dupa un prieten fara grai; Femeia copil care umbla in sertar si isi pune sigura pe sine masca potrivita inca plina de iluzii dar cu tolba goala; -nu mai zic, e o poveste trista totusi, dar pe ea nu o afecteaza, pt ca inca mai crede in povestile altora. si chiar daca a schimbat cateva macaze, inca mai spera ca norii se intorc. Femeia copil si scena ei, unde stie sa fie si fiara, dar un caine cu piciorul rupt o despica in doua, femeia copil care nu stie sa isi duca pina la capat nici razbunarile." bob, rob, tot un drac

....Tess is going crazy

2009-04-14T23:42:00.004+03:00

Girl, you gonna have to accept the fact that sometimes you can't save everyone.

   Ii tremura mana..stia ca nu se va mai lasa niciodata. Nu ca nu ar fi putut, nici nu s-a gandit la asta; ci pentru simplu fapt ca ii placea al dracului de mult cum acul ii strapungea pielea alba. I se parea teribil de amuzant cum o substanta amarata iti schimba, in foarte scurt timp de cand iti intra in corp, toata viziunea asupra lumii.
.......
   13,15,17,19,21,23..14,16,18,20,22..numere, usi stanga-dreapta..Stia ca trebuie sa se intalneasca cu D. la camera 25. Simtea cum picioarele ii sunt din guma, ii intrau in mocheta verde a hotelului..gaura din puloverul mov se marea...se marea...se marea. Mainile-i atingeau mocheta aspra, incerca sa se ridice dar picioarele de guma erau contra.
.......
   - Ai bani?
   - Nu.
   - Pai, si atunci ce vrei?
   - Ma gandeam ca putem rezolva.
.....
   Statea in fund, cu genunchii la piept langa pat. Pe fata urme de la palmele lui D. -cateva vinisioare de sange sparte, lacrimi uscate si ochi verzi..
  - Ai de gand sa stai toata ziua acolo? hai, trage o linie, poate iti revii.
  - Pot sa plec?
  - Poti sa faci ce vrei.

Tu Auzi?

2009-03-09T04:54:00.001+02:00

K: Trebuie sa te vindeci. am nevoie de tine.
M: Poftim? scuza-ma, nu te ascultam.
K: Poti sa iesi de sub masa, te rog?
M: De ce?
K: Pentru ca nu suport sa nu iti vad ochii. vreau sa te uiti la mine cand o sa imi spui ca vei muri.
M: As vrea sa te pictez, nu mai vreau sa folosesc cuvinte. oricum nu ma auzi.
K: Dar tu ma auzi?
M: Eu sunt surd, nu stiai?

Rug/a

2009-03-07T03:36:00.001+02:00

Bucati de carne sfasiate, cuvantul taie mai rau ca un cutit de vanatoare, mon cher.
Dar oare nu vezi lacrimile astea sarate care curg pe rani? si toti lupii adunati in jur din cauza mirosului de sange?
Si chiar nu ma vezi stand aici in genunchi si rugandu-ma la pietre? la stanci, la iluzii.
Ridica-ma, mon cher, am obosit.
Chiar nu vezi cum ma zbat ca un fluture nenorocit? cel mai greu e atunci cand fluturii se tranforma in molii, stii asta. nu te uiti la mine cum ma lovesc de toti peretii? nu vezi cat sunt de neputincioasa?
Nu imi auzi sufletul cum urla a disperare?

Dar cuvintele se transforma in nisip..si tip si urlu si totul ajunge in mare, in neant..

Jumatate

2009-03-02T23:08:00.000+02:00

9:36 globul agatat de geam se invartea in bataia vantului, avea 3 puncte ingrosate cu pixul: "dublin, paris si new york", asa il cumparase de la batranul de pe strada. oare toate visele ajung pe o taraba? statea pe marginea patului. avea chef sa alerge, dar nu pe plaja cum obisnuia. sa alerge pe ciment, talpile sa i se loveasca de asfalt, in felul asta s-ar trezi. poate s-ar trezi chiar la viata. sa alerge pe langa magazinul lui jerry, sa treaca de spalatorie, blocul 14, farmacia doamnei Grace, sa ajunga in parc. in parc sa nu se opreasca, sa continue sa alerge. pe langa toti copiii care se joaca, sa treaca de batranii care joaca sah, de toate batranele care stau de vorba pe banca. vantul sa bata din fata, sa se piarda in parul ei.... a tras scaunul mai aproape de pat. si cu toata puterea pe care inca o mai avea in maini s-a asezat in scaunul cu rotile.

El

2009-01-13T17:26:00.000+02:00

Uneori ma satur sa te caut. Stii, de multe ori am impresia ca te-am gasit si atunci iti ofer totul. Ciudat e ca ma insel de fiecare data, nu esti tu. Tu nu apari, as vrea doar sa te vad, sa stiu ca tu esti; asta ca sa nu te caut in toti barbatii degeaba. chiar obosesc, obosesc sa tot fac conversatii, care in final se dovedesc inutile. Si ma gandesc ca poate te-am ratat, undeva pe strada, am trecut pe langa tine, poate ca ascultam muzica prea tare. Tu, dragul de tine, m-ai strigat, ai incercat sa fugi dupa mine, numai ca prin fata ta au trecut cativa copii grabiti. Eu intre timp am disparut in multime. Te aud in toata muzica, te aud cum ma chemi, dar nu te vad. si jur ca te caut, in stanga, in dreapta.

Oare sa vii de jos? Sau de sus?

Nu aud!

2008-11-29T03:46:00.001+02:00

Uneori as vrea sa ma opresc din zborul asta continuu Un zbor printre cruci, crucile lor.. E atat de mort totul dar atat de viu inca. Si goi, goi, goi cu ochii negri. Dureri de gauri. de stele. de nopti. de dor. de iarna. de buze. de par lung. de hiene. de voi. de draci. de broaste. de inimi. de voi. doar ca in cealalta camera toti sunt torturati. Gandeste pozitiv!

Fulgi de puica

2008-11-22T01:35:00.002+02:00

Whipping past the reflecting pool me+you skipping school I WAS HERE I WAS HERE .....................................................................................

Intr-un timp doar tu ma intelegeai, dar ma intelegeai gresit. Nu imi plac cuvintele, nu ai priceput asta de atatia ani? De ce muzica, mainile, fotografia, parul? Crezi ca sunt doar de suprafata?

Cand ne certam simt cu bucati din mine cad, se pierd. Bucatile de aripi pe care mi le-ai dat acum 6 ani. Atunci cand ti-am mangaiat hanoracul -acum suna atat de fetisist, dar nu era.

Scriam undeva "aud ingerii cum tropaie inauntrul tau...te-as saruta, dar mi-e frica sa nu-ti iau tot gustul de aripi pe care il ai pe buze". Te-ai prins ca era pentru tine?

Conexiuni

2008-09-28T04:00:00.000+03:00

saraca de tine...si saraca de mine...si ce e viata? doar o aspiratie spre mai bine...si nu o avem cand vrem...mai vorbim...cine stie?

Ma rog...

2008-09-17T21:47:00.001+03:00

De ce oare ma simt atat de vinovata cand ma rog la muntele meu?

ne me quitte pas

2008-09-13T23:58:00.001+03:00

si?
iubeste-ma, b, sunt frumoasa, b
nu ma mai auzi?

La Vanatoare de mine

2008-09-06T23:39:00.000+03:00

Tot ce fac este sa fumez..sa te fumez. In felul asta tu ramai permanent in mine. imi intri in plamani, in creier, in sange. Iti instaurezi monarhia...in mine. Vei fi rege, iar eu sclavul umil. Ma cuceresti. Nu m-ai castigat greu, nu. de asta imi pare cel mai rau, trebuia sa te lupti, sa fii vanator, sa alergi, sa transpiri si dupa aceea sa ma impusti. Nu. Am fost doborita doar dintr-un strigat. Un strigat si am cazut precum o oaie proasta. nu am murit pe loc. am ramas la pamant si asteptam sa vii. iti auzeam pasii. zgomotul pe care bocancii tai il faceau atunci cand calcau iarba. ai ajuns in spatele meu. nu stiai cum sunt, asa ca ai dat cu piciorul sa vezi daca misc. am miscat. am miscat chiar bine. ti-a placut. nu te-ai gandit prea mult, m-ai ridicat, m-ai pus pe umar si m-ai dus acasa.

La multi ani!

2008-08-30T15:12:00.001+03:00

Ma duc la dus. Tu vii dupa mine. Porti palarie si manusi. Bineinteles, ai biciul langa tine. Pregatit. Parca ai vrea sa mi te alaturi, dar esti P.M nu iti permiti asemenea greseli. Iti citesc gandul ascuns si incep sa te provoc. Ma ating pe gat, pe sani. Mana imi coboara intre picioare. Incep sa ma mangai. Te ridici. Ma strangi de gat, iar cu cealalta mana imi desfaci picioarele. Ma atingi. Ma musti. Nu ma penetrezi, te joci. Iei dusul si ma uzi pe fata: "Intarziem!" Ma astepti in living, citind ziarul. Mi-ai pregatit deja hainele: costum barbatesc, pantofi. Mergem la striptease! Apropo, imi place la nebunie sa nu iti raspund la telefon.

Azi a mai murit inca unu'

2008-08-28T22:29:00.001+03:00

Slava..n-as zice Domnului..cuiva Azi toti cocalarii si pitzipoancele din Romania au abandonat Fratelli, Bamboo si Million Dollar. S-au imbracat in tricouri negre cu D&G si au plecat la inmormantare. Caiac, unul dintre cocalarii cu pistol si multi bani din Craiova a fost ucis de....ati ghicit un alt cocalar. Cica ar fi facut o smecherie raposatul la poker. Eu ma bucur..sa se impuste intre ei pana mai ramane doar unul. Care se va sinucide ulterior de singuratate. Aleluia!

Pianul batran are povesti ascunse

2008-08-24T20:22:00.001+03:00

El si Pianul erau un intreg, un tot. El mangaia Pianul, iar acesta il rasplatea prin cele mai frumoase sunete de pe pamant. Lumea era inmarmurita, o sala intreaga de emotii, de amintiri triste sau vesele, fiecare om cu o poveste, mai mult sau mai putin tragica. 278 de fiinte nemiscate, pierdute in ganduri. Cele mai profunde ganduri, cele mai uitate trairi, momente acum prindeau viata. Prindeau viata odata cu notele ce alergau in tot Ateneul.

Nu stia nimeni dintre cei prezenti ca de fapt el canta pentru Ea. Doar Pianul, el fusese martor al povestii Lor. Si Ea, Ea care intr-o dimineata si-a facut bagajul si a plecat. Nu a strans toate lucrurile. Au mai ramas cateva, printre care periuta ei mov, care statea in paharul din baie impreuna cu periuta lui. Au mai ramas si cartile ei, dragele ei carti, pe care le tinea in noptiera de langa pat.

Inchisese ochii si acum era in fata lui. Degetele lui nu mai mangaiau clapele, ci fata ei fina si alba. O fata frumoasa, cu o gura mica si buze rosii. Si ochii, ochii-i erau de-un gri albastrui, ce puteau ingheta orice suflet. Era acolo, erau doar ei doi.

Nu a spus nimic cand a plecat, nici nu l-a trezit. Iar el, prostul de el, nu a auzit cand ea in graba, a inchis usa in urma ei.

"Am fost opera ta de succes..multumesc" atat a mai ramas din ea, un bilet, lipit pe frigider.