Eu.

Ca sa intelegi. Eu nu am nevoie de nimeni pentru a ma defini. Sunt atat de bine definita cum nici nu iti poti tu imagina. Nu trebuie sa ma salveze nimeni, iar daca am nevoie sa fiu salvata din cand in cand, ma salvez singura. Pentru ca pot. Pentru ca am invatat asta cand credeam ca e nevoie de El, care sa ma ridice din cacat. Nu ai nevoie de nimeni, daca realizezi asta la timp, esti castigat. Nu am nevoie sa mi se spuna ca sunt deosebita, speciala, pentru ca stiu ca sunt. Iar cand simt nevoia sa imi amintesc, ma uit in oglinda. Suna a narcisism, a ce vrei tu. Nu e. Sunt doar realista. Nu am nevoie de drama, am avut parte 4 ani, nu ma mai intereseaza subiectul asta. Acum am bocanci in picioare; si cum spunea dl. U, calc pe orice, nu ma uit in jos, in stanga sau in dreapta, ci doar inainte. Nici nu mai sunt asa usor de impresionat. Iar tacerea asta ma lasa atat de rece cum nici nu iti inchipui. Tot ce se intampla acum e sa pierdem timpul. Timp, care stie toata lumea, nu-l recuperezi nicicum. Dar dupa cum ai spus si tu "totul sau nimic"... se pare ca ai ales nimic. Dar e ok, e alegerea ta. O respect. Merg mai departe.. cu bocancii in picioare.